Gala de decernare a premiilor pentru implicarea in comunitate (Ziua Internationala a Voluntariilor)

„De când sunt voluntar văd viaţa cu alţi ochi”

La 17 ani, Alexandra Trifan are trei ani de experienţă în voluntariat. Momentan activează la două organizaţii nonguvernamentale. Una dintre ele este World Vision. Au trecut doi ani de când îmbracă tricoul de voluntar World Vision. Răsplata a primit-o pe 5 decembrie. Atunci a fost desemnată Voluntarul Junior al anului 2007 în cadrul „Galei de decernare a premiilor pentru implicarea în comunitate”.
Raluca Tripa: Cum a început povestea cu voluntariatul?
Alexandra Trifan: Sora mea era voluntar la o asociaţie şi am mers şi eu într-o zi, de curiozitate. Şi mi-a plăcut. Şi am continuat. Asta se întâmpla acum trei ani.
R.T: Cum ai ajuns la World Vision?
A.T: La World Vision am ajuns datorită unei foste profesoare de psihologie, care mi-a prezentat foarte foarte pe scurt organizaţia. Mi-a spus unde e sediul. Am mers atunci la sediu şi l-am întalnit pe Cipri Tehei (n.n coordonator proiecte World Vision). L-am întrebat dacă are nevoie de voluntari. El a spus ok, sigur. Am mers la întâlniri, şi am rămas ca voluntar.
R.T: Mai ţii minte prima activitate ca voluntar în World Vision?
A.T: Era de 1 iunie, în Aghireş, animaţie şi încă ceva, dar nu îmi mai amintesc...
R.T: De ce voluntariat? Ce te motivează?
A.T: Voluntar, pentru că nu am vârsta optimă pentru a munci, nu am pregătirea suficientă, şi îmi place ceea ce fac.
R.T : Dar ai simţit că-ţi lipseşte ceva?...Alţii s-ar fi mulţumit cu şcoala doar..
A.T: Aveam timp liber pe care îl iroseam în zadar, nu îmi lipsea nimic.
R.T: Ce satisfacţii îţi dă activitatea de voluntariat?
A.T: Văzând că cei cu care muncesc au rezultate bune, şi faptul că pot fi o persoană care pot să împărtăşesc din cunoştinţele mele... faptul că le redau copiilor zâmbetul pe buze prin jocuri şi chiar, uneori, prin prezenţa în mijlocul lor.
R.T: Cum privesc cei din jur activitatea ta de voluntariat. Părinţii, prietenii?
A.T: Părinţii mă susţin. O parte din prieteni mi-au luat exempul şi fac şi ei acelaşi lucru. O parte sunt împotriva voluntariatului. Îmi spun că fac degeaba dacă nu primesc bani. Dar e treaba mea. Fac din plăcere tot ceea ce fac.
R.T : În România ideea de voluntariat nu este populară în rândul tinerilor, cum este în Occident. Cine şi ce ar trebui să facă pentru a schimba această atitudine?
A.T: În primul rând noi, ca voluntari, ar trebui să împărtăşim celor din jur din frumuseţile voluntariatului. Cred că organizaţiile ar trebui să facă diferite acţiuni cu tinerii din şcoli, facultăţi, în care să li se prezinte noţiunea de voluntar, în ce constă să fii voluntar.
R.T: Ce schimbări a adus în viaţa ta faptul că eşti voluntar?
A.T : De când sunt voluntar văd viaţa cu alţi ochi. Îmi este mult mai uşor să înţeleg o persoană sau o situaţie. Am o experienţă în ceea ce priveşte integrarea în diferite colective, ştiu cum să integrez o altă persoană.
R.T: Pe mai departe în ce domeniu ţi-ar plăcea să lucrezi?
A.T: Nu m-am gândit. La şcoală specialitatea mea e „tehnician ecolog în protecţia mediului”. M-am gândit să continuu studiile în acest domeniu.
R.T: Un mesaj pentru cei ce vor să fie voluntari?
A.T: Merită să fii voluntar, nu ai nimic de pierdut, doar de câştigat.



Interviu realizat de Raluca Tripa- voluntar WV