Mai exista nevinovatie?
Tinand cont de ideea ca intr-o miscare in care sunt angajati voluntari este posibil sa nu gasesti o satisfactie a muncii de suta la suta, am pornit de la premiza ca poate nu vom reusi.
Am ajuns in data de 13 august 2007 in jurul orei 17.30, perioada din zi a desenelor animate. Seara a decurs linistitor in fata micutului ecran,care spunea atat de multe. Ziua era pe sfarsite iar Irina si cu mine ne faceam planuri despre cum ar putea decurge urmatoarele zile.
Din prima zi, am constatat cat efort spectaculos trebuia sa depuna Mihai, responsabilul World Vision din Crit, pentru ca cei mici sa nu fi petrecut o zi fara a intelege ceva.
Tinand cont de ideea ca intr-o miscare in care sunt angajati voluntari este posibil sa nu gasesti o satisfactie a muncii de suta la suta, am pornit de la premiza ca poate nu vom reusi.
Am ajuns in data de 13 august 2007 in jurul orei 17.30, perioada din zi a desenelor animate. Seara a decurs linistitor in fata micutului ecran,care spunea atat de multe. Ziua era pe sfarsite iar Irina si cu mine ne faceam planuri despre cum ar putea decurge urmatoarele zile.
Din prima zi, am constatat cat efort spectaculos trebuia sa depuna Mihai, responsabilul World Vision din Crit, pentru ca cei mici sa nu fi petrecut o zi fara a intelege ceva.
Am decis sa ne impartim atributiile, dar in acelasi timp sa lucram impreuna.
Fiindca exista o diferenta de varsta destul de mare intre copii (4-13 ani ), iar munca in echipa nu insemna cel mai bun lucru intotdeauna, erau momente din zi cand activitatiile se imparteau pe varsta ( cei mari aveau mai multa activitate sportiva, iar pe cei mai micuti ii atragea micul ecran sau desenatul).
O zi intreaga decurgea in felul urmator :
- intalnirea in sala in jurul orei 10.00,
- li se dadea de colorat dupa anumite planse, timp in care ii asteptam si pe ceilalti copii din sat;
- urma o scurta povestire educativa, cu cateva intrebari la sfarsit;
- pentru a memora cantecele invatate se urmarea repetarea lor. Cu cat acestea erau mai interesante,cu multe miscari si semne, cu atat placerea era si mai mare,
-ca sa ai rabdare trebuie sa ti-o exersezi, se spune, dar in cazul copiiilor nu stiu cat de adevarat era;
-in jurul orei 12.00 cand situatia devenea mai incordata, datorita lucrului mentionat mai sus, curtea ne apartinea;
-diverse stafete ( mult lucru in echipa ), harti cu indicii pentru gasirea unor obiecte, povesti pe iarba si multe jocuri de concurenta si individuale, astfel incat sa le sporeasca atractiviatea;
-urma o pauza de masa in jurul pranzului,timp in care fiecare copil se retragea spre casuta lui;
- na reintalneam cu forte proaspete in jurul orei 17-18.00, cand urma iar o scurta perioada cu jocuri de exterior, urmate de desene animate, foarte mult admirate. Fiindca foarte multi dintre ei nu stiau sa citeasca le citeam pentru ca sa inteleaga mesajul lor;
-in jurul orei 22.00 se incheiau toate activitatile, asteptandu-l pe Mos Ene;
-o foarte interesanta activitate a reprezentat-o pictatul pe deal, care a placut foarte mult micului nostru public, implicandu-se foarte mult, pictandu-si mainile, fata si.......tot ce mai prindeau. Au iesit desene foarte personale, tinand cont de faptul ca am facut pictura libera, doar cu degetelele;
- pentru o diversificare a programului am decis impreuna cu Domnul Miha sa avem o iesire din sat cu cativa copii. Astfel am ajuns din satul Crit in marea capitala europeana -Sibiu, unde sentimentul a fost deosebit in Gradina Zoo, si mai ales plimbarea cu barca de pe lacul din interiorul gradinii.
Astfel putem spune ca s-a desfasurat perioada de o saptamana petrecuta alaturi de copiii din satul Crit.
Nu stim exact daca acei copii ne vor mai tine minte numele dupa o un timp, dar speram din tot sufletul ca am ajutat putin in educarea lor.
Si, da, am reusit! Noi credem sincer ca mai exista nevinovatie, caci cu siguranta noi am simtit-o!
Eliza Ionescu
- intalnirea in sala in jurul orei 10.00,
- li se dadea de colorat dupa anumite planse, timp in care ii asteptam si pe ceilalti copii din sat;
- urma o scurta povestire educativa, cu cateva intrebari la sfarsit;
- pentru a memora cantecele invatate se urmarea repetarea lor. Cu cat acestea erau mai interesante,cu multe miscari si semne, cu atat placerea era si mai mare,
-ca sa ai rabdare trebuie sa ti-o exersezi, se spune, dar in cazul copiiilor nu stiu cat de adevarat era;
-in jurul orei 12.00 cand situatia devenea mai incordata, datorita lucrului mentionat mai sus, curtea ne apartinea;
-diverse stafete ( mult lucru in echipa ), harti cu indicii pentru gasirea unor obiecte, povesti pe iarba si multe jocuri de concurenta si individuale, astfel incat sa le sporeasca atractiviatea;
-urma o pauza de masa in jurul pranzului,timp in care fiecare copil se retragea spre casuta lui;
- na reintalneam cu forte proaspete in jurul orei 17-18.00, cand urma iar o scurta perioada cu jocuri de exterior, urmate de desene animate, foarte mult admirate. Fiindca foarte multi dintre ei nu stiau sa citeasca le citeam pentru ca sa inteleaga mesajul lor;
-in jurul orei 22.00 se incheiau toate activitatile, asteptandu-l pe Mos Ene;
-o foarte interesanta activitate a reprezentat-o pictatul pe deal, care a placut foarte mult micului nostru public, implicandu-se foarte mult, pictandu-si mainile, fata si.......tot ce mai prindeau. Au iesit desene foarte personale, tinand cont de faptul ca am facut pictura libera, doar cu degetelele;
- pentru o diversificare a programului am decis impreuna cu Domnul Miha sa avem o iesire din sat cu cativa copii. Astfel am ajuns din satul Crit in marea capitala europeana -Sibiu, unde sentimentul a fost deosebit in Gradina Zoo, si mai ales plimbarea cu barca de pe lacul din interiorul gradinii.
Astfel putem spune ca s-a desfasurat perioada de o saptamana petrecuta alaturi de copiii din satul Crit.
Nu stim exact daca acei copii ne vor mai tine minte numele dupa o un timp, dar speram din tot sufletul ca am ajutat putin in educarea lor.
Si, da, am reusit! Noi credem sincer ca mai exista nevinovatie, caci cu siguranta noi am simtit-o!
Eliza Ionescu
